Krishan George a cumpărat un fost IAS, 200 de hectare de păşune pe care creşte 150 de bivoli, şi 10.000 de hectare de pădure.
Lângă Caţa, în locul unde pe vremuri era IAS-ul, a luat fiinţă de câţiva ani, „Ferma indianului”. Locul îi aparţine chiar unui indian – Krishan George – care a ajuns în România în 1995 ca expert financiar în cadrul unui proiect important.
Atunci când avea timp, a explorat frumuseţile României, călare pe cal, într-o libertate şi rusticitate pe care nu le-a mai întâlnit nicăieri în Europa, ci, poate, doar acasă, în India. „În 2007 călăream alături de un prieten prin împrejurimile Braşovului şi am ajuns la o vale extrem de frumoasă. Am fost impresionat şi atunci amicul cu care eram mi-a spus că dacă îmi place zona, este ceva de vânzare acolo. Era, de fapt, o fermă părăsită, ceea ce odată era un IAS. Atunci am simţit că trebuie să fac acest pas, deşi nu aveam nici o experienţă în agricultură”, a povestit Krishan pentru agrointel.ro.
S-a înscris la licitaţie şi a făcut o ofertă care nu a putut fi contestată. Apoi a început reconstrucţia în ceea ce astăzi se numeşte „Ferma Indianului Transylvania”, din dorinţa de a sublinia că ferma există cu adevărat în cea mai frumoasă regiune a României.
„Am fost surprins să văd bivoli în România, iar despre laptele de bivoliţă ştiam că este cel mai bun, aşa că decizia mea a fost simplă. Veţi râde când vă voi spune că nu mi-a trecut niciodată prin cap să cresc vaci, deşi ele sunt animale sfinte la indieni. Nu le consider animale foarte deştepte, dar, într-adevăr, dau mai mult lapte, sunt mai uşor de ţinut. Dacă de la o vacă poţi avea uşor 16-20 de litri de lapte pe zi, de la o bivoliţă mulgem 6,7, poate 8 litri zilnic”, spune Krishan George, pentru bzb.ro, explicând opţiunea sa pentru bivoli şi bivoliţe, din care are acum un efectiv total de 150 de capete. De altfel, toate animalele sunt crescute exclusiv cu iarbă pentru că, aşa cum apreciază Krishan, de ce le-ar da porumb, când din natură, bivolii n-ar avea această sursă de hrană.
Deţine şi 200 de hectare de păşune, 10.000 de hectare de pădure, şi, din 2013, un hectar cu pomi fructiferi, nuci şi peste 300 de arbuşti de fructe de pădure. De anul acesta s-a apucat şi de apicultură cu 80 de stupi.
„Tot ce producem este organic. Nu folosim pesticide sau fertilizanţi chimici, iar animalele nu primesc steroizi sau hormoni. Este filozofia noastră pentru respect şi responsabilitate în cadrul comunităţii. Dacă respectăm natura înseamnă că ne respectăm şi pe noi şi pe cei din jurul nostru”, explică indianul conceptul care stă la baza afacerii care creşte în comuna Caţa.
O filozofie aparte este aplicată şi în procesarea laptelui şi a cărnii de bivol. Văzând că pe piaţa de la noi se produce mai mult brânză proaspătă, de tipul telemea sau caş, indianul a optat pentru specialităţi maturate. „În România, cea mai frecventă brânză maturată este cea de burduf, dar la fel ca şi la alte brânze româneşti, consider că gustul este umbrit de conţinutul de sare. Eu mi-am dorit să fac ceva deosebit şi nu folosesc aproape deloc sare. Am lucrat la un caşcaval făcut corect, iar acum testăm o brânză maturată cu mucegai albastru”, ne-a precizat fermierul.
Alături de bânzeturi, din carnea de bivol se prepară burgeri şi cârnăciori aromaţi.
„O dată pe săptămână livrez în Bucureşti, unde am un restaurant cu specific indian – Bakra Saffron, în zona Piaţa Domenii. Lumea care ne cunoaşte, face comandă şi vine la restaurant să îşi ridice produsele de fermă”, vorbeşte Krishan despre valorificarea producţiei de lapte şi de carne.
În acest moment, indianul stabilit în România recunoaşte că ferma sa nu este profitabilă şi, din acest motiv, încă ţine cu dinţii de celelalte afaceri şi investiţii pe care le are. Spune că în agricultură este foarte greu să faci avere dacă nu ai mii de hectare sau mii de animale. Și, totuşi, Krishan George priveşte optimist spre viitor: pentru familia sa şi copii săi ce cresc într-un mediu sănătos, „Ferma Indianului Transylvania” este speranţa că lumea o să îşi dea seama, la un moment dat, că nu calea industrială este cea corectă, ci mâncarea produsă natural, fără chimicale, dar cu multă muncă.
