Connect with us

LIFE

FILMELE ALINEI | Lupin, de la carte la film. Ce urmează în partea a doua?

Publicat

în

Arsène Lupin este cel mai cunoscut hoț din literatură. El a apărut în cărțile lui Maurice Leblanc începând cu anul 1905. Arsène Lupin este antagonistul lui Sherlock Holmes, dar la fel ca el, este un maestru al deghizărilor, are un simț al dreptății înnăscut și are abilități de detectiv ieșite din comun. Lupin este un serial care a apărut în prima săptămână a anului 2021.

Prima parte a serialului este o adaptare a cărții “Arsène Lupin, Hoțul-gentilom”. Fiecare episod este o reinterpretare a fiecărui capitol din carte. Copilăria lui Assane Diop a fost influențată de aventurile lui Arsène Lupin, iar după 25 de ani, inspirat de tot ce învățase despre Lupin, vrea să îl pedepsească pe cel care i-a condamnat tatăl pe nedrept pentru furtul colierului reginei Maria Antoaneta.

Prima parte a serialului are cinci episoade foarte bine închegate care construiesc personajul lui Assane, în jurul lui Lupin, în ultimii 25 de ani. În fiecare episod apar flashback-uri care completează acțiunea din prezent. Trecerile între cadrele temporale sunt fluide, încât momentele din trecut mențin atenția la un nivel ridicat.

Serialul Lupin tratează probleme sociale precum rasismul, lupta de clasă, corupția sistemului, dar menține și un echilibru între aventură, acțiune și comedie.

Filmul poate fi urmărit pe rețeaua de streaming online Netflix.

Print Friendly, PDF & Email
Mai multe știri
Advertisement
Faceți clic pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

LIFE

Tradiţii, superstiţii şi legende de Sărbătoarea celor 40 de mucenici

Publicat

în

Pe 9 martie, creştinii îi sărbătoresc pe cei 40 de mucenici, zi în care femeile, după ce ies de la biserica, dau de pomană, pentru sufletul morţilor, mucenici, preparate specifice acestei zile. Sărbătoarea Mucenicilor este cea mai populară sărbătoare a primăverii, înaintea Paştelui.

La români, notează rtv.net, sărbătoarea celor 40 de Sfinţi este prilejul multor obiceiuri frumoase, creştine. Pentru că recolta să fie îmbelşugată, ţăranii au obiceiul să scoată afară plugul, peste care aruncă un ou, semn al rodirii.

În multe sate ale ţării se adună în mijlocul curţii gunoiul din ograda şi din casă, i se da foc, iar tinerii sar peste el, că să fie feriţi de rele şi de boli tot anul. Cenuşă este pe urmă presărată în jurul copacilor şi în grădina.

În unele părţi ale Moldovei, şi mai ales ale Munteniei există obiceiul că oamenii şi mai ales copiii să iasă în ziua celor 40 de Sfinţi şi să bată cu botele sau cu maiul în pământ că să între gerul şi să iasă căldură.

În Bucovina, oamenii şi în special tinerii fac câte o mătanie pentru fiecare sfânt, sau, după cum spun unii, chiar câte 40 de mătănii pentru fiecare sfânt. Tot în Bucovina există obiceiul că în ziua de 9 martie bărbaţii să meargă la pescuit. Cel ce va prinde patruzeci de peşti şi va reuşi să înghită unul viu va avea noroc tot anul la prins peste. Tot din acest motiv se zice că în ziua celor 40 de Sfinţi e bine nu numai să prinzi, ci chiar să fierbi şi să mănânci 40 de peştişori sau chitici.

Tradiţia celor 40 sau 44 de pahare de vin: În această zi se obişnuieşte că bărbaţii să încerce să bea 40 sau 44 de pahare de vin. Se spune că cine reuşeşte să ducă la bun sfârşit acest obicei, va fi sănătos tot anul. De altfel, atât adulţii, cât şi copiii, trebuie să guste atât din mucenici, cât şi un pic de vin, simbol al sângelui sfinţilor sacrificaţi.

De Mucenici nu se lucrează: În tradiţia populară se spune că, dacă vrei să fii sănătos tot anul, nu trebuie să munceşti în această zi, altminteri vei fi pedepsit de sfinţi cu 40 de săptămâni de boală.


Ziua în care se împarte pomană adormiţilor. O prăznuire ce aduce aminte de sufletele adormiţilor, pe 9 martie se împart mucenici, dar şi alte alimente.

Vremea dinaintea şi din ziua mucenicilor ne arată cum va fi vara. Astfel, se spune că, dacă va tună înainte de 9 martie, vara va fi una ploioasă, şi nu foarte îmbelşugată. În cazul în care va tună chiar în ziua de mucenici, vara va fi una bogată şi călduroasă. O altă superstiţie spune că ploaia din această zi anunţă o vreme similară şi pentru ziua de Paşte. Zăpadă sau ploaia care cade de Mucenici are puteri vindecătoare pentru durerile de ochi sau cap.

„Focurile de Măcinici” – o tradiţie ce există încă în mediul rural. Pentru a purifică gospodăria sau câmpurile, sătenii dau foc uscaciunilor. Se crede că fumul şi focul au rolul de a curată şi purifică mediul, de la casă şi familie, până la animalele din gospodărie. Cenuşă rămasă este şi ea împrăştiată în curte pentru a alungă relele.

Legendă spune că cei 40 de mucenici erau soldaţi creştini, aflaţi în slujba împăratului român păgân Licinius. Trei dintre ei erau foarte pricepuţi în studiul Scripturilor, însă au fost siliţi să se închine idolilor. Refuzând, au fost întemniţaţi timp de opt zile, bătuţi cu pietre şi ademeniţi cu daruri. Prin semne divine au fost însă întăriţi în dreapta credinţă. În cele din urmă, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin îngheţare în lacul Sevastiei.

Unul din cei 40 a cedat şi a ieşit din lac, dar a murit pe loc. I-a luat însă locul un alt soldat. În acea noapte s-au petrecut mari minuni: apă lacului s-a încălzit, gheaţă s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. În zori, au fost scoşi vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor şi au fost lăsaţi să-şi dea sufletele. Pentru a nu mai rămâne nimic din trupurile mucenicilor, ele au fost arse, iar oasele au fost aruncate într-un râu din apropiere.

După trei zile, episcopul Petru din acea cetate a mers noaptea pe malul râului împreună cu alţi creştini şi au adunat de acolo toate oasele sfinţilor, căci erau luminoase, astfel încât puteau fi văzute şi în întuneric. Ele s-au păstrat până în ziua de astăzi, părticele din moaştele celor patruzeci de mucenici găsindu-se în multe locuri ale lumii şi chiar şi în ţară noastră, în câteva biserici, unde credincioşii ortodocşi li se închină cu evlavie.

Print Friendly, PDF & Email
Mai multe știri

LIFE

Fondatorul trupei Cargo, Adi Bărar, a murit. Artistul era infectat cu COVID-19

Publicat

în

Chitaristul şi compozitorul Adi Bărar, fondator al trupei rock Cargo, a murit luni, la vârsta de 61 de ani, potrivit unui anunţ făcut pe pagina de Facebook a grupului timişorean.

„Aşa intens cum a trăit toată viaţa pe scenă, alături de public, înconjurat de gândurile voastre bune, aşa a luptat până azi! Dumnezeu să te odihnească, Adi Barar! 15.01.1960 – 08.03.2021”.

În mesaj au fost adăugate şi versurile: „Şi de-o fi şi eu să mor/ Nu vreau să vă întristaţi!/ Să cântaţi şi să jucaţi, până în zori… / Şi dacă din când în când/ O să mă primiţi în gând/ Voi fi aproape de voi!”.

Pe 25 februarie a fost anunţat că liderul şi fondatorul formaţiei rock Cargo a fost confirmat cu Covid-19 şi internat în stare gravă pe Secţia ATI a Spitalului Judeţean Timişoara, potrivit News.ro. El avea şi unele afecţiuni mai vechi.

Cargo a fost înfiinţată în Timişoara, în 1985, în formula: Adi Bărar (chitară), Carol Bleich (baterie), Tavi Iepan (chitară), Tibi Gajdo (bas), Dinel Tollea (clape) şi Nae Tarnotzi (voce). După mai multe schimbări de componenţă, Leo Iorga a fost cooptat ca solist. El a făcut parte din trupă până în 1989, an în care Ovidiu Ioncu, poreclit “Kempes“, a câştigat concursul organizat pentru postul de solist.

În 1992, Cargo a lansat albumul de debut, „Povestiri din gară”, care cuprinde nouă piese. Componenţa trupei a suferit, în continuare, modificări. În 1995, a apărut al doilea material discografic – „Destin”. La puţin timp după lansare, Kempes a avut un accident de motocicletă, în care a fost rănit grav. Recuperarea lui a fost lungă şi anevoioasă, însă a revenit pe scenă alături de trupă, fiind acompaniat de vocea lui Adrian Igrişan (poreclit “Baciul”). În 1998, grupul a lansat albumul „Ziua vrăjitoarelor” şi o broşură intitulată „Jurnal de bord”, care cuprinde textele tuturor cântecelor şi biografia oficială a trupei. În 2002, Ovidiu Ioncu “Kempes” a plecat în Australia, vocea principală fiind preluată de Adrian Igrişan. Doi ani mai târziu, în decembrie 2004, Cargo a lansat albumul „Spiritus Sanctus”, urmat, în 2007, de „XXII”, care include cele mai cunoscute piese ale trupei, înregistrate de data aceasta cu Igrişan.

În 2015, membrii trupei Cargo au primit Ordinul Cultural în Grad de Cavaler de la preşedintele Klaus Iohannis – „pentru contribuţia deosebită la promovarea muzicii rock în România şi îmbogăţirea patrimoniului acestui gen muzical” – şi au devenit cetăţeni de onoare ai oraşului Timişoara.

Din grup mai fac parte Adrian „Baciu” Igrişan (voce/ chitară), Tavi Pilan (tobe), Ionuţ Cârjă (clape) şi Alin Achim (bas).

Print Friendly, PDF & Email
Mai multe știri

ACTUAL

VIDEO. 44 de ani de la cutremurul din 1977: 1.500 persoane au murit, 35.000 locuinţe prăbuşite

Publicat

în

Au fost suficiente 56 de secunde, timp în care pământul s-a cutremurat atât de tare încât peste 1.500 de persoane şi-au pierdut viaţa, surprinse sub dărâmături, iar mii de oameni au fost răniţi sau au rămas fără locuinţe. 

În urmă cu 44 de ani, în seara zilei de 4 martie 1977, România a fost afectată de un cutremur devastator. Peste 1.500 de persoane şi-au pierdut viaţa, 11.300 au fost rănite, iar aproximativ 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit.

Nimic nu avea să prevadă ceea ce se va întâmpla în acea seară liniştită, de 4 martie 1977, cunoscută în istorie ca dată la care a avut loc cel mai mare cut remur din România.

Pentru că astfel de evenimente sunt imprevizibile, fiecare persoană trebuie să cunoască regulile de comportare şi măsurile de protecţie în caz de cutremur, ce trebuie respectate, atât înainte de producerea acestuia, cât şi pe timpul sau după ce mişcarea seismică a trecut, scrie Agerpres.

04.03.1977/21:22:22/7,4

Seismul s-a produs la ora 21:22:22 în data de 4 martie 1977, cu efecte devastatoare asupra României. A avut o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter și o durată de circa 56 de secunde (55 conform altor surse, 1.570 (1.578 conform altor surse) de victime, din care 1.391 (1.424 conform altor surse) numai în București.

La nivelul întregii țări au fost circa 11.300 de răniți și aproximativ 35.000 de locuințe s-au prăbușit. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat in București unde peste 33 de clădiri s-au prăbușit. Cutremurul a afectat de asemenea și Bulgaria. În orașul Sviștov, trei blocuri de locuințe au fost distruse și peste 100 de oameni au murit.

Epicentrul cutremurului a fost localizat în zona Vrancea, cea mai activă zonă seismică din țară, la o adâncime de circa 100 km. Unda de șoc s-a simțit aproape în toți Balcanii. Deși cutremurul a fost foarte puternic (unda de șoc simțindu-se aproape în toți Balcanii), replicile sale au avut o magnitudine mică pe scara Richter.

Astfel, cea mai puternică replică s-a produs pe data de 5 martie la ora 02:00, la adâncimea de 109 km. Această replică a avut magnitudinea 4,9 grade pe scara Richter, fiind urmată de alte replici cu magnitudini între 4,3 respectiv 4,5 grade pe scara Richter.

Cutremurul s-a simțit în aproape toată Europa de Sud-Est, iar în nord, s-a simțit până în Moscova și Sankt Petersburg. În nord-estul Munteniei, sudul Moldovei, cutremurul a produs efecte puternice asupra solului, incluzând crăpături și fenomene de lichefiere a solului. Pe Valea Prahovei, au avut loc alunecări de teren.

În seara zilei de 4 martie, președintele Nicolae Ceaușescu, împreună cu consoarta sa, participau la banchetul oficial oferit de președintele Nigeriei în cinstea oaspeților. După toastul șefului statului nigerian, un secretar român a intrat în sală și l-a informat pe Ceaușescu de situația din țară. Răspunzând calm la cuvântarea gazdei, președintele român s-a așezat și l-a anunțat în particular de dezastrul survenit în România. Banchetului i s-a pus capăt câteva minute mai târziu.

Panică și zvonuri, aproape nimic oficial

La început, știrile ajunse pe căi ocolite erau confuze, vorbind despre un cutremur de gradul 10, deci despre distrugerea totală a Bucureștiului. Pana de curent de la București făcea imposibilă orice comunicație. În plus, autoritățile locale nu știau ce să facă, pentru că nu aveau nici aparatura necesară, neluând pe moment nici o măsură concretă. După restabilirea legăturii cu țara, Ceaușescu a cerut un raport sumar al situației din țară și a dat primele ordine de acțiune, o dată cu un apel către populație. S-a instituit, prin decret prezidențial, starea de necesitate pe întreg teritoriul României.

În timpul nopții, o aeronavă a adus delegația română înapoi în țară. Pe parcursul zilelor ce au urmat, Nicolae Ceaușescu, uneori însoțit de Elena, a făcut vizite în București pentru a evalua pagubele și a calma populația. A dat ordine ferme de a se continua salvarea victimelor chiar și peste termenul considerat limită de supraviețuire.

Cu ajutoare de la Crucea Roșie (mai ales câini dresați special pentru astfel de cazuri), cascadorii și pompierii români au făcut eforturi pentru a salva cât mai multe vieți. sursa: RealitateaPLUS

Print Friendly, PDF & Email
Mai multe știri
Advertisement

Toate ştirile pe Facebook

Trending

Proiect co-finanțat din Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
Finanțat prin Proiectul „Dezvoltare antreprenorială în sprijinul comunității din regiunea Sud-Vest Oltenia" (POCU/82/3/7/107279)
Copyright © 2021 JFK Media&More.