De la bun început trebuie sa rețineți că strabismul și ambliopia sunt două afecțiuni diferite!
În rândurile de mai jos, vom analiza ce înseamnă strabismul, ambliopia, cum se manifestă ele și ce se poate face într-o clinică oftalmologică pentru a le ameliora sau trata definitiv.
Atât strabismul, cât și ambliopia sunt afecțiuni oftalmologice. Strabismul se manifestă prin nealinierea corespunzătoare a ochilor care privesc în direcții diferite. În momentul în care ochii nu se aliniază și nu focalizează în aceeași direcție, ochiul care privește drept devine dominant, ochiul nealiniat nu se concentrează cum trebuie, iar conexiunea sa cu sistemul nervos nu se formează corect.
Strabismul poate fi cauzat de unele probleme apărute la nivelul mușchilor oculari sau a nervilor care controlează acești mușchi. Poate fi determinat de vicii de refracție sau de dificultăți de procesare corticală a stimulilor vizuali. Unele persoane se nasc cu strabism, în timp ce altele dobândesc boala mai târziu fiind, de obicei, o consecință a altor afecțiuni.
Ambliopia sau “ochiul leneș” este o afecțiune tăcută, care nu transmite simptome ușor de sesizat ca în cazul altor boli. Aceasta are ca și cauze ori o diferență de peste 2 dioptrii între refracția celor doi ochi, ori un strabism fie el și cu unghi mic de deviație, fie ambele. De asemenea, ambliopia apare la copiii cu cataracte congenitale sau ptoze palpebrale.
În general, la unul dintre ochi apare o acuitate vizuală scăzută determinată de cauzele enumerate mai sus. Toate aceste cauze apar de la naștere sau în primii ani de viață și ele afectează procesul de dezvoltare fiziologică a vederii care începe la naștere și se finalizează la 6-7 ani. Acuitatea vizuală scăzută a ochiului nestimulat vizual este de fapt o vedere nedezvoltată. În consecință, se formează o imagine blurată, pe care creierul refuză să o proceseze și utilizează doar imaginea clară și corectă transmisă de ochiul cu acuitate vizuală normală.
Astfel, copilul cu ambliopie vede cu un singur ochi, are vedere monoculară. Prin urmare, nu are vedere stereoscopică, de aceea nu apreciază corect distanțele, sensibilitatea la contrast este deficitară, orientarea în spațiu are de suferit, activitățile de citit și scris sunt influențate (copilul pierde rândurile în timpul cititului, trebuie să recitească frazele; activitatea lui academică este destul de grav afectată sau trebuie să depună un efort considerabil pentru a-i face față). Totodată, în multe cazuri copilul diagnosticat cu ambliopie (boala ochiului leneș) înclină capul spre partea ochiului sănătos în timpul activităților de aproape etc.
Care sunt diferențele majore dintre Ambliopie și Strabism?
Oamenii confundă uneori Strabismul cu Ambliopia și folosesc termenul „Ochi Leneș” în mod interschimbabil pentru cele două afecțiuni diferite.
Câteva motive pentru această confuzie:
- unele tipuri de strabism (de exemplu, esotropia sau exotropia constantă) pot provoca ambliopie;
- există o lipsă generală de cunoștințe despre diferitele tipuri de deficiențe de vedere binoculară obișnuite;
- există o istorie populară îndelungată de utilizare greșită a termenului „ochi leneș” pentru a face referire la toate tipurile de deviații ale ochilor (Strabismul). De exemplu, unii oameni vor spune „ochi leneș” în loc să folosească termeni comuni pentru strabism precum „ochi încrucișați”.
Deci, Strabismul și Ambliopia nu sunt unul și același lucru, nici pe departe. Mulți copii și adulți cu „ochi leneș” nu au Strabism, iar alții care au Strabism, nu au Ambliopie (ochi leneș).
V-am oferit câteva informații succinte despre Strabism, care cu siguranță vă vor fi foarte folositoare. Și, pentru că de multe ori gradul strabismului este mic (nu există o încrucișare evidentă a ochilor), evitați complicațiile care își pun amprenta pe vederea binoculară și programați cât mai rapid consultul oftalmologic pentru copilul dumneavoastră!
Ce au în comun strabismul și ambliopia? Ambele pot fi tratate cu ajutorul terapiei vizuale!
Terapia vizuală ca tratament în strabism
În cazurile de strabism, cu sau fără ambliopie, terapia vizuală cea mai indicată opțiune terapeutică pentru a educa vederea binoculară și vederea stereoscopică. Pacienții învață cu ajutorul terapiei vizuale cum să privească și cum să-și folosească mintea pentru a reuși să-și alinieze privirea și a determina cei doi ochi să lucreze în echipă. Chiar și în cazurile de strabism cu unghi mare de deviație unde este indicată intervenția chirurgicală, este recomandat ca terapia vizuală să fie începută pre-operator și apoi continuată după operație. Astfel, se poate evita recidivarea strabismului (care din nefericire este destul de frecventă) și, cel mai important se dezvoltă vederea ochiului cu vedere mai scăzută, se antrenează vederea binoculară și se consolidează efectul de aliniere estetică a ochilor.
Terapia vizuală ca tratament pentru ambliopie
Din fericire, numeroasele studii din domeniul neuroștiințelor au demonstrat că neuroplasticitatea creierului este prezentă și poate fi valorificată la orice vârstă, din copilărie până la vârste înaintate. Chiar și în cazul adulților, terapia vizuală este eficientă în tratarea ambliopiei, deoarece creierul este “trezit” și supus unui proces de învățare după care va reuși în mod automat, reflex, să proceseze informația vizuală primită de la ochiul ambliop și să o combine eficient cu vederea ochiului bun, dominant.
Trebuie precizat că, nici în cazul strabismului și nici în cel al ambliopiei, terapia vizuală nu exclude purtarea corecției optice adecvate, adică a ochelarilor prescriși de medicul oftalmolog. Terapia vizuală reintegrează percepția și procesarea corticală a stimulilor vizuali, dezvoltă vederea și crește acuitatea vizuală dar nu va putea elimina corecția optică, adică ochelarii, care tratează viciile de refracție.